Cuplul care a străbătut traseul Olanda – Mongolia, pe motociclete!

Sunt momente în viaţă când vine timpul să faci exact ceea ce simţi. Mandy Brander (27 de ani) şi Pieter Grimminck (33 de ani) sunt un cuplu de tineri din Amsterdam, care au decis să renunţe la joburile pe care le aveau şi au plecat într-o călătorie magnifică, fiecare pe câte o motocicletă. Itinerariul a cuprins 16 ţări, pe parcursul a trei luni. Le-am găsit povestea pe internet, rezumată în câteva rânduri şi alte câteva fotografii. Mi-au stârnit curiozitatea şi am dorit să aflu chiar de la ei cum e să descoperi lumea într-o aventură pe două roţi. Şi… au trecut inclusiv prin România! 🙂

”Ceea ce contează este să ai încredere în tine, credinţă în Dumnezeu şi multe vor începe să se împlinească. Şi am mai învăţat că trebuie să fiu recunoscătoare că provin dintr-o ţară ca Olanda, unde ai mult mai multe şanse decât în oricare dintre statele prin care am trecut.”

Cum a început această aventură? Care dintre voi a spus: ”hai!”?

Mandy: A început în vara lui 2013. Fiecare dintre noi avea o motocicletă şi am fost într-o excursie într-un camping din Germania. Pieter avea carnet de vreo 3 ani, eu de aproape 10 luni. În decursul acelei săptămâni în care am condus apoi am stat la cort ne-am dat seama cât de mult ne place. Iar eu i-am zis în glumă într-una din seri ”hai să mergem cu motoarele până în Mongolia!” Şi Pieter a spus ”ok!”. N-a devenit imediat un plan serios, dar ideea ne-a rămas undeva în minte. A venit toamna, apoi iarna şi începusem să ne dorim tot mai mult această aventură. Nu mai făcusem niciodată aşa ceva. Dar de unde urma să facem rost de bani? Pe lângă joburile noastre fulltime, ne-am străduit să găsim şi alte posibilităţi pe care le aveam. Şi în ziua de Crăciun, în 2013, ne-am spus: ”gata, o facem!”. Am început să pregătim planul, inclusiv cu data de plecare: 9 martie 2014.

Pieter Grimminck și Mandy Brander

Mandy

Pieter

Aţi renunţat la locurile de muncă din Olanda. Lucraţi la un birou în cadrul unei companii?

Mandy: Pieter avea un job fulltime la o companie de sănătate, ca Project Manager. Eu sunt fotograf profesionist şi am propria afacere. Pentru Pieter nu era chiar jobul la care visa. Avea colegi de treabă, oportunităţi în carieră, un contract stabil, dar nu i-a fost prea greu să renunţe. Iar eu, mi-am creat o clientelă în afacerea pe care o am şi trebuie să recunosc că a fost destul de riscant şi m-a speriat puţin să las totul în urmă. Mai ales că nu chiar uşor să câştigi bani din fotografie.

Mi se pare impresionant să traversezi 16 ţări, în trei luni. Ce v-a plăcut în mod special?

Mandy: Am fi putut ca în drumul spre Mongolia să o luăm pe traseul prin Rusia, însă ne-au atras mai mult ţări ca Turkmenistan, Uzbekistan şi Tajikistan. Nu auzim aproape niciodată nimic despre aceste state şi ne doream să le descoperim. Fiecare ţară prin care am trecut este unică în felul ei. Aventura noastră adevărată a pornit din România. Arhitectura interesantă pe care am găsit-o aici ne-a fascinat, apoi mâncarea delicioasă din Turcia, dar şi oamenii săraci, însă atât de calzi şi primitori din Armenia. Turkmenistan este o ţară în care e dificil de pătruns și poate și din acest motiv ne-am dorit foarte mult s-o vedem. Dar cea care ne-a impresionat cel mai mult este Tajikistan, prin altitudinea ridicată și natura uimitoare. În plus, am condus aproape de graniţa cu Afghanistan şi am dormit în casele localnicilor. Mongolia este şi ea o ţară specială. Am campat în pustietate, luând-o pe un traseu dificil, prin deşert, unde vedeam doar cămile.

Graniţa dintre Afghanistan si Tajikistan

Kazakhstan

Mandy

Nu v-a fost teamă de posibile ameninţări ca oameni periculoşi, animale sălbatice?

Mandy: Nu prea am avut timp să ne gândim la asta, pentru că am avut puţin timp la dispoziţie înainte de plecarea din Olanda. Poate că nici nu am fost atât de bine pregătiţi din unele puncte de vedere. Nu am avut cărţi turistice şi nici prea multe informaţii despre ţările pe unde urma să trecem. Lucram fiecare dintre noi de dimineaţa până seara, apoi încercam să punem la punct planul de plecare şi efectiv nu prea am avut timp să ne gândim. Apoi când porneşti la drum pur şi simplu te descurci în fiecare zi, iei fiecare etapă aşa cum vine şi devine totul mai puţin înfricoşător decât ar fi putut părea înainte.

Mongolia

”Poarta catre iad” în Turkmenistan

Aţi găsit viaţa plină de aventuri şi noi oportunităţi pe care o căutaţi?

Mandy: Nici eu şi nici Pieter n-am regretat vreo clipă decizia pe care am luat-o, dar n-a fost uşor. În acest moment nu mai avem bani puşi deoparte, casă sau joburi stabile, dar ne place. Exceptând partea cu banii. Acum stăm în Nepal, cel puţin pentru o perioadă, lucrăm şi încercăm să facem rost de ceva economii şi locuim, temporar, într-un apartament. Uneori este chiar dificil, încă ne străduim să găsim echilibrul între dorinţele pe care le avem, muncă şi venituri. Dar şi acest proces în sine este tot o aventură din care învăţăm, este totodată şi amuzant pentru că avem libertatea de a schimba ceva dacă vrem. Să nu ştii ce te aşteaptă este tot o aventură.

Turkmenistan

Uzbekistan

copil din Uzbekistan

Cât v-a costat excursia?

Mandy: Această excursie ne-a costat aproximativ 25.000 de euro și am vândut tot ce aveam. Mobila, maşina, motocicletele, computerul, multe haine şi cărţi. Ne-au ajutat şi familiile noastre, am avut şi bani economisiţi şi am organizat o strângere de fonduri, aceasta din urmă aducându-ne cam două mii de euro. Am mai vândut şi vederi, tricouri, iar cine a dorit s-a putut abona la un newsletter săptămânal cu fotografii şi poveşti din călătoria noastră, în schimbul sumei de 15 euro. O mare parte din bani a fost cheltuită pe motociclete la mâna a doua, vize, cazare, mâncare şi combustibil. La finalul traseului ne-am zbătut să ne menţinem pe linia de plutire, dar dormind în cort, mâncând paste simple şi fiind atenţi cu cheltuielile am reuşit să ne descurcăm.

Pieter: Mandy este şi fotograf de nunţi şi a fost înapoi în Olanda din iunie până în septembrie. A lucrat cât de mult s-a putut. Iar eu din iunie lucrez în Nepal. Nu avem un trai de lux, asta e cert. Suntem foarte atenţi cu cheltuielile. Dar ne place atât de mult să călătorim încât aceasta este prioritatea noastră. Şi nu ne pasă că nu avem o casă sau multe altele. Pentru noi e în regulă aşa.

”Mi-a plăcut la nebunie sentimentul de libertate”

Ce v-a plăcut cel mai mult în această călătorie?

Mandy: Mi-a plăcut la nebunie sentimentul de libertate şi că în fiecare loc unde am fost am descoperit şi oameni care vor să te ajute necondiţionat. De asemenea, am fost încântată de natură. Venind dintr-o ţară unde nu există munţi toate aceste state vizitate mi s-au părut foarte frumoase.

Pieter: Mie mi-a plăcut faptul că în fiecare zi ajungeam în locuri noi. Aventura de a conduce motocicleta şi de a-mi găsi calea prin locuri necunoscute, între oameni necunoscuţi. Calea imprevizibilă de a călători a fost cea mai palpitantă.

Şi ce aţi învăţat din această experienţă?

Mandy: Am învăţat că pot face mult mai mult decât am crezut că pot. Fiind o femeie micuţă (şi auzind asta des din partea celorlalţi) şi fără a fi nici prea curajoasă de obicei, am învăţat că nu despre mărime este vorba. Ceea ce contează este să ai încredere în tine, credinţă în Dumnezeu şi multe vor începe să se împlinească. Unii oameni pot crede despre noi că nu eram pregătiţi cum trebuie. Este adevărat, nu am avut echipament scump, dar pentru noi a fost îndeajuns. Motocicletele, unele ustensile şi pe noi înşine. Dacă te pregăteşti prea mult pentru o astfel de călătorie pierzi farmecul imprevizibilului. Şi am mai învăţat că trebuie să fiu recunoscătoare că provin dintr-o ţară ca Olanda, unde ai mult mai multe şanse decât în oricare dintre statele prin care am trecut.

Pieter: Eu am constatat că formăm o echipă bună şi suntem în stare să mergem împreună în călătorii dificile. Sunt acele visuri prea măreţe pentru a fi atinse, dar când porneşti în demersul de a le obţine devin tot mai posibile dacă ai mintea deschisă. Să mergi pe motocicletă până în Mongolia pare imposibil. Dar poţi să faci acest lucru dacă conduci 250 de kilometri în fiecare zi şi după trei luni vei fi acolo.

Când veţi mai merge în Olanda?

Mandy: Vrem să mergem în aprilie 2015 pentru că până atunci se va împlini mai mult de un an de când Pieter nu şi-a văzut familia şi prietenii. El va căuta un proiect de lucru pentru câteva luni, iar eu voi face fotografii la diverse nunţi în Europa, pentru că din aprilie, cel puţin în Olanda, începe sezonul acestora. Dar vrem ca în iulie să plecăm din nou, după ce punem bani deoparte.

”Vrem să experimentăm o altfel de viaţă, prin care să călătorim, să muncim în locurile unde mergem, să îi şi ajutăm pe alţii sau să îi inspirăm pe oameni.”

Care este următorul vostru vis?

Mandy: Săptămâna aceasta plecăm în India, pe care o vom traversa timp de o lună cu bicicleta. Este un vis pe care amândoi în aveam demult, aşa că suntem nerăbdători. Apoi vrem să călătorim mai mult cu bicicleta. Încă nu avem un plan exact, dar Asia de Sud Est, Iran, chiar şi Statele Unite şi Australia ne tentează mult. Ca şi Africa şi America de Sud. 😉

Pieter: Vrem să experimentăm o altfel de viaţă, prin care să călătorim şi să muncim în locurile unde mergem şi ne-ar plăcea să îi şi ajutăm pe alţii sau să îi inspirăm pe oameni. Vrem doar să facem ceea ce ne face fericiţi. Asta însemnând că nu ştim ceea ce va urma şi să fim deschişi la noi posibilităţi.

Credit foto: WeWantAdventure.