Am auzit prima dată de Edi în urmă cu mai mulţi ani. Nu am lucrat împreună, dar lumea e mică. Ştiam că fotografiile lui sunt foarte apreciate. Apoi am auzit că e ”fotograful Innei”, apoi că s-a mutat la Los Angeles şi începuseră să curgă ştirile despre el. Că a lucrat cu multe modele, printre care Madălina Ghenea, Linda Taylor şi Catrinel Merlon, apoi cu artişti internaţionali de top ca Jay Sean, Shontelle, Ne-Yo şi chiar Celine Dion. Între timp a venit în ţară. Din fericire aşa ne-am şi întâlnit, din nefericire este încă aici de 4 luni din cauza unui accident şi se recuperează. A nu se înţelege c-a stat degeaba. Din contră! Week-end-ul trecut a ţinut şi primul său workshop de fotografie în Bucureşti, iar în acest week-end, 11 şi 12 octombrie, urmează al doilea workshop, la Timişoara. Ambele făcând parte din proiectul pe care l-a denumit Love Life.
Am să te întreb în primul rând despre întâlnirea cu cei care vor să înveţe din experienţa ta de fotograf. Care crezi că sunt aşteptările lor?
Participanţii au aşteptări mari pentru că şi la Bucureşti, spre bucuria mea, am constatat că cei care au venit au fost foarte bine pregătiţi. Nivelul a fost neaşteptat de ridicat. Eu nu îi cunoşteam de dinainte, dar m-am uitat la portofoliile lor şi am văzut că sunt foarte ok. Am organizat şi un concurs, iar la sfârşit am ales un câştigător. La fel va fi şi la Timişoara, iar premiul constă într-o şedinţă foto cu o personalitate din showbiz-ul din România.
Ce consideri că au deosebit fotografiile tale?
Fiecare fotograf îşi pune o amprentă personală în ceea ce face. Bineînţeles că şi eu am viziunea mea. Aduni ceea ce îţi place, elimini ceea ce nu-ţi place şi cromatic şi estetic, iar la încadrări, la retuşuri intervin gusturile şi asta ne face deosebiţi. Eu nu cred că doi fotografi fac lucrurile la fel chiar dacă au acelaşi aparat şi acelaşi setup pentru că ţine de preferinţele fiecăruia, de ce-i place şi ce nu.
Este adevărat că lucrezi şi câte o săptămână la o fotografie, ca să fie exact cum îţi doreşti?
Sunt într-adevăr cazuri în care se lucrează foarte mult. Zile, da, nu ştiu dacă chiar o săptămână. Dar sunt compoziţii, colaje sau unele poze la care durează până iese rezultatul final la nivelul optim.
Cum ai descoperit fotografia? A fost o pasiune?
Niciodată în viaţa mea n-am crezut că o să devin fotograf şi până la 30 şi un pic de ani n-am fost atras de zona asta. Am avut legătură cu calculatoarele, lucram mult pe computer (muzică, jocuri, desenam). Apoi am vrut să mă angajez la o firmă unde mi s-a cerut să învăţ foarte bine Photoshop. La început am cerut poze prietenilor şi le retuşam în Photoshop apoi mi-am cumpărat o cameră foto de câteva milioane de lei, costa la vremea aceea. Era ca o jucărie. Aşa am făcut primele fotografii, am intrat pe forumuri de specialitate, am participat la nişte concursuri, feedback-ul a fost foarte fain, am şi câştigat câteva concursuri şi aşa a început de fapt totul. A mers pe repede înainte!
Fotografia ţi-a deschis uşi, iar Lucian Ştefan (managerul Innei) ţi-a schimbat destinul?
Lucian este un prieten foarte drag şi într-adevăr prin el am avut multe avantaje, alăturarea mea cu Inna a adus un mare plus în cariera mea. Dar plecarea în Statele Unite n-are nicio legătură cu Lucian şi cu Inna. S-a nimerit c-a fost totul oarecum în aceeaşi perioadă, însă am plecat separat, fără vreo legătură.
Mulţi te numesc fotograful Innei!
Colaborez foarte mult la acest proiect, dar nu tot timpul. Ar fi şi foarte dificil din cauza distanţei. Eu locuiesc în Los Angeles, iar Inna locuieşte în Europa. În LA vine numai de câteva ori pe an, stă cât este nevoie la studio, la sesiuni… din câte ştiu eu!
Cum ai plecat în SUA?
Am avut câteva joburi acolo şi am fost şi în vacanţă. Mi-a plăcut foarte mult ce am găsit, mult profesionalism, apoi m-am întors în ţară, am stat câteva săptămâni. Apoi am avut din nou un job în SUA, apoi m-am întors în ţară, după aceea iar a apărut un job acolo şi mi-am spus că poate ar fi timpul să fac pasul ăsta. Am venit acasă, mi-am făcut lecţiile şi apoi m-am mutat definitiv. Sunt deja vreo 3 ani.
Contractele sunt bănuiesc dificil de obţinut şi trebuie să ai conexiunile potrivite, nu?
Absolut, da. Eu lucrez la o companie de producţie care mă promovează şi ca regizor de videoclipuri muzicale, dar şi ca fotograf. Ei îmi găsesc unele joburi, altele mi le găsesc singur. Sunt deja de ceva vreme acolo şi am început să cunosc lumea.
În Los Angeles ai prieteni sau cunoştinţe?
Chiar am prieteni şi mai vechi şi mai noi şi sunt oameni de calitate. Oameni care muncesc foarte mult, oameni care şi-au clădit o carieră acolo, care sunt de-o viaţă. Încerc să mă înconjor de oameni faini în totalitate.
Care a fost cea mai dificilă perioadă din viaţa ta?
Cea cu accidentul din acest an. De departe a fost cea mai dificilă. Eu trebuia să stau 3 săptămâni şi sunt de 4 luni în ţară.
Care este cel mai curajos lucru pe care l-ai făcut să te autodepăşeşti?
Cred că cel mai inconştient, riscant lucru pe care l-am făcut a fost plecarea mea din ţară. Foarte mulţi prieteni mi-au zis că n-are rost să fac pasul ăsta, că abia reuşisem să-mi creez o nişă, să lucrez, să am un nume. Şi am renunţat şi am luat-o de la zero în altă parte, într-o ţară în care nu cunoşteam pe nimeni, nu mă cunoştea nimeni. Dar uite că e ok, îmi place şi vreau să continui aşa.
Ce ai acum acolo şi nu aveai aici?
Respect, lume care zâmbeşte, servicii de calitate. Nici nu vreau să se înţeleagă că zic ce frumos e acolo şi ce urât e aici. Sunt societăţi diferinte cu plusuri şi minusuri, dar momentan mi se potriveşte mai mult viaţa în LA. Se munceşte, chiar se munceşte. Este o concurenţă infinit mai mare, îţi dai seama, e Hollywood vine toată lumea să se afirme, cu visuri, speranţe, decisă să dea lovitura. Dar şi satisfacţiile sunt mult mai mari. Lumea e faină, corectă, viaţa e de calitate.
Au fost zile când luai o masă pe zi pentru că nu-ţi permiteai mai mult?
Nu. În tinereţe, da! Dar în SUA, nu. Dacă ajungeam în situaţia asta probabil m-aş fi întors acasă.
Care este marea ta provocare în momentul de faţă?
Am pus sănătatea pe primul loc şi pe planul al doilea unele proiecte. Mi-am dat seama, dacă nu realizasem până acum, că sănătatea chiar este cel mai important lucru şi vreau să mă menajez cât pot, să am mai mult grijă de mine. O să încerc să mă refac cât mai mult posibil.
Atributele care te-au ajutat să clădeşti (deja) brandul Edward Aninaru sunt…?
Perseverenţă şi încăpăţânare. Am muncit mai mult decât am fost talentat.
Ce urmează?
La sfârşitul lunii octombrie urmează să plec şi să-mi reiau viaţa, sper aşa cum am lăsat-o. Iar la anul mă gândesc să mă întorc în ţară să organizez un workshop mult mai complex, un turneu naţional în cele mai mari oraşe din România.
Cu cine ţi-ar plăcea să lucrezi şi ar deveni un vis împlinit?
Cu o trupă rock, de renume, mare, cu istorie: The Rolling Stones, AC/DC etc.. La fel şi actori. Sunt atât de mulţi şi de acolo şi de aici… dar las lucrurile să vină de la sine.
Ce le-ai transmite celor care sunt descurajaţi de parcursul lor?
Să încerce. Pentru că dacă stai şi pui în balanţă ce ai de pierdut şi de câştigat sunt mai multe lucruri pe care le poţi realiza încercând. Succesul este al celor care îndrăznesc şi al celor care au curaj.
Credit foto: Edward Aninaru Photography.
