Eu încă nu sunt mamă, dar prietena mea Alina este. Şi încă una foarte implicată în activităţile ce ţin de creşterea frumoasă şi dezvoltarea intelectuală a copilului ei. Şi eu cu Alina am crescut practic împreună. Ne cunoaştem din clasa a noua, am fost colege de bancă pe tot parcursul liceului, şi mai departe am rămas prietene până în ziua de azi. Alina a scris mai jos despre experienţa ei de mamă singură, cu suişuri, coborâşuri, cu multe emoţii şi goluri în stomac învăluite de iubirea în cea mai pură formă.
Totul începe cu „depinde ce îţi doreşti”. Un copil îl aduci pe lume pentru că ţi-l doreşti, nu pentru că ai o vârstă şi, deh, când să se mai întâmple? Nu îl faci pentru că te-ai măritat şi “care ar fi următorul pas? Ah, da, un copil. Păi hai să-l facem!”. Trebuie să îţi doreşti copilul într-atât încât să ştii că din momentul în care îl vei ţine pentru prima dată în braţe viaţa ta s-a schimbat. Şi s-a schimbat în bine, cu toate kilogramele în plus şi nopţile nedormite.
Vrei să îţi ţii copilul lângă tine şi să ştie că eşti lângă el în fiecare clipă a vieţii lui. Şi vei fi, pentru că îl iubeşti mai mult decât orice.
E adevărat, ideal este să te căsatoreşti şi după aceea să faci copii. Dar dacă se întâmplă invers sau partea cu măritatul nu se mai întâmplă deloc? Exact, devii mamă singură. Deşi e destul de nepotrivită titulatura asta pentru că din momentul în care ai un copil nu vei mai fi singură niciodată. Vei începe o nouă etapă a vieţii tale şi un nou drum. Doar voi doi. Sentimentul pe care îl ai în momentul în care îţi ţii pentru prima dată copilul în braţe nu poate fi exprimat în cuvinte, poate fi doar trăit. Atât. Şi nu vrei să îi mai dai drumul niciodată din braţe. Cu toată oboseala pe care o resimţi după naştere, nu vrei să te mai desparţi nici măcar o secundă de omuleţul de lângă tine. Nu vrei să te odihneşti, vrei doar să îl ţii lângă tine şi să ştie că eşti lângă el în fiecare clipă a vieţii lui de azi înainte. Şi vei fi, pentru că îl iubeşti mai mult decât orice. Abia acum înţelegi ce înseamnă iubirea adevărată. Nu se compară cu nimic, cu nici o altă iubire. E iubirea aceea! Şi singura pentru care eşti în stare să îţi dai viaţa. Te uiţi zi şi noapte la puiul de om de lângă tine şi îţi dai seama câtă nevoie are de tine. Doar de tine. Sunteţi doar voi doi şi o să reuşiţi. Nu va fi uşor.
Un copil nu se creşte după manual sau după cum zic unii sau alţii. Se creşte cu sufletul, cu inima ta de mamă.
Câteodată o să simţi că nu mai poţi, că vrei să pleci câteva zile în vârful muntelui şi să nu mai auzi sau să vezi pe nimeni. Dar ştii că singurul om de lângă tine care îţi poate da putere este copilul tău. Şi atunci du-te la el şi spune-i să îţi dea putere. O să simţi două mânuţe în jurul gâtului cum te strâng uşor. Respiră, trage aer în piept şi primeşte puterea de care ai nevoie.
Un copil nu se creşte după manual sau după cum zic unii sau alţii. Se creşte cu sufletul, cu inima ta de mamă. E bine să ceri sfatul atunci când crezi că ai nevoie, e bine să asculţi şi ce au alţii de spus, dar “extrage” doar ce crezi că ţi se potriveşte.
Spune-i cât de mult îl iubeşti!
Ia-ţi copilul în braţe când e mic, fă-l să simtă că e în siguranţă lângă tine, dă-i încredere, spune-i cât eşti de mândră de el. Învaţă-l să-şi ceară scuze când greşeşte, plimbă-te în parc cu el, cântaţi împreună, dansaţi, mergeţi la film. Ţineţi-vă în braţe, mergeţi la mare, la munte şi, nu în ultimul rând, ci poate chiar în primul rând, spune-i cât de mult îl iubeşti!
Parcă deja nu ţi se mai pare atât de greu să fii mamă singură, aşa e? Ai timp numai pentru tine şi copilul tău. Profită de el! Fă-l cel mai frumos timp din viaţa ta. Şi ce poate fi mai frumos decât să creşti un OM? Care te va iubi mereu şi care ştie că orice s-ar întâmpla vei fi mereu lângă el. Pentru că aşa va fi şi pentru că aşa trebuie să fie.
Credit foto: Pixabay, arhiva personală Alina.