
Împreună cu actorul Alexandru Arșinel, director al Teatrului de Revistă Constantin Tănase din București.
În zilele noastre, când în mass media setea de senzațional este mai presus de orice, să-i intervievezi ca jurnalist pe artiști celebri dar cât se poate de decenție este o raritate. Sebastian Papaiani, Alexandru Arșinel, Adrian Daminescu, Ileana Stana Ionescu, Mircea Diaconu, Natalia Guberna, Mirabela Dauer, Dorel Vișan și câți alții?!
Sunt actori renumiți sau interpreți pe cântecele cărora am crescut, i-am ascultat la radio și la televizor, iar apoi am avut șansa să îi fi și cunoscut. Fiecare dintre ei mi-a povestit experiențe captivante, pe care le-aș fi ascultat zile întregi, și despre care am scris în revista ”Libertatea pentru femei”. Și totuși unele mi s-au părut într-atât de haioase încât am decis să le împărtășesc și cu voi, aici, pe blog.
Alexandru Arșinel despre ”mariajul” cu Stela Popescu
”Dacă eu și Stela (n.a.: Popescu) formăm un cuplu în viața reală este lait motivul vieţii noastre, de peste 35 de ani de când jucăm împreună. Când am fost la Târgu Mureş, pentru că aniversam 50 de ani de la terminarea facultăţii, chiar și una dintre cunoştiinţele mele bune din acea zonă m-a întrebat ce face soţia, referindu-se la Stela, și a întrebat de ce nu mă însoțește la aniversări. I-am răspuns că <Stela nu mi-e nevastă!>. Omul a rămas blocat. Așa că, vezi?! Chiar şi după atâţia ani încă s-a mai ivit această confuzie.”
Ileana Stana Ionescu a învățat replici de la rromii din piață
”Când sunt pe stradă deseori vin persoane la mine să facem cunoştinţă sau mă strigă:<Doamna Ionescu, ce mai faceţi?> Întotdeauna mă fac să zâmbesc și le răspund că sunt bine. Într-o perioadă am avut relaţii foarte strânse cu toţi ţiganii din piaţă. Mi-amintesc, jucam în <Coana Chiriţa>, unde interpretam rolul unei servitoare de etnie rromă şi m-am dus cu textul la ei să mă înveţe cum să pronunţ cuvinte. Fraze întregi. Aşa am descoperit că mulţi ţigani sunt oameni foarte interesanţi. După aceea, în timp ce eram pe scenă într-un spectacol la Sala Polivalentă o ţigancă fascinată de interpretarea mea s-a ridicat şi a strigat: <Să fiu a naibii dacă asta nu-i de-a noastră!>. Învăţasem temeinic, ce să mai!”
Adrian Daminescu a îmbătat un pește
”Sunt pescar înrăit încă de când aveam vârsta de 4 ani. Am prins atunci un biban, m-am dus acasă şi l-am băgat într-o damigeană cu vin. În două zile a murit. (râde) Apoi am hotărât să mai merg o dată, și încă o dată, şi uite aşa m-am îndrăgostit de pescuit. Totuși, în ultimii ani am fost doar de câteva ori, din lipsă de timp”.
Natalia Guberna despre pasiunea unui primar pentru Mirabela Dauer
”Am multe amintiri frumoase dinainte de ‘89 și este una chiar foarte haioasă. Eram într-un turneu, în orăşelele din zona Aradului. Pe unde ajungeam toată lumea era ospitalieră, te invita la masă. Erai sătul? Nu-i nimic, tot la masă erai invitat. Se întâmpla în perioada de iarnă, când se tăiau porcii, iar într-una din localităţi făcuse primarul masă mare cu murături, cârnaţi, şorici, caltaboş. Eu eram împreună cu Mirabela Dauer, cu Mihai Constantinescu şi cu Mircea Baniciu. Primarul era mare admirator al Mirabelei şi dorind să fie o gazdă cât mai bună se uita țintă la ea şi îi spunea: <Dar mâncaţi tovarăşa Mirabela, mâncaţi!>. La terminarea mesei Mirabela mi-a spus: <Vai, Natalia, îmi stătea mâncarea în gât când se uita primarul la mine. Nu mă vedea că mâncam? Cât să mănânc?!> (râde) Au fost vremuri cu multă voie bună.”
Sebastian Papaiani și-a pierdut chiloții în mare
”Îmi placea cu ani în urmă să fac baie în mare atunci când apărea luna, iar eu eram în pielea goală. Exact ca un pește. Cândva mi-am pierdut și chiloții. Îi avusesem în mână, dar i-a luat valul…
Și când mă gândesc la copilărie îmi amintesc de prietenul meu Pușcă Țiganul. Era ţigan. Săracul, îl vedeam mereu înfometat că provenea dintr-o familie numeroasă. Mama mea mă scotea în curte, cu măsuța, să mănânc că eram cam sfrijit. Eu nu prea mâncam că aveam viermi intestinali, dar asta am aflat mai târziu. Și îmi prăjea mama ouă în tigaie, dar îmi punea atât de multe că mi se făcea silă. În același timp, îl vedeam pe Pușcă Țiganul stând pe prispă cum privea cu ochii holbați. Venea și el lângă mine, iar după ce se așeza, așa negru și rotund cum era, lua pâinea și o înmuia în gălbenușul de ou de parcă nu mai exista nimeni: doar el cu tigaia. Când vedeam cu câtă grabă mânca, nu că mi se făcea poftă, ci teamă că nu mai apuc! Datorită lui am început să mai iau și eu câteva kilograme în plus.”
Dorel Vișan, înțepat de 80 de albine
”Sunt un apicultor pasionat, am 25 de stupi la Mărtineşti, undeva între Cluj şi Turda, dar într-o zi mi-a căzut un roi în cap. Am luat un stup de pe un pom şi când l-am scuturat m-am dezechilibrat şi albinele au căzut pe mine în loc să cadă în cutie. Eram îmbrăcat în pantaloni scurţi şi cămaşă. M-am dus repede și m-am aruncat într-un bazin mare cu apă. S-a făcut negru deasupra apei de câte albine erau. Cred că m-au înţepat vreo 80 atunci, din ce am numărat, deși nu m-am umflat. M-am obşnuit cu veninul care este de altfel și foarte sănătos.”
Mircea Diaconu și repopularea grajdului
„Nu vreau să mor până o am un cal. La mine în sat, lângă Câmpulung Muşcel, am ferma cu vechiul grajd, pe care trebuie să-l repopulez. Sunt trei compartimente unde, când eram mic, aveam o vacă și bicicleta lui tata. Acum am o vacă și jumătate, adică una bătrână și una mai mică, tânără. Și-mi mai doresc o barcă cu pânze. Am brevet de marinar din ’83-’84 și visam de atunci să am o barcă de șase metri lungime, cu pânză și cabină și să plec pe Marea Mediterană”.
Credit foto: Zoltan Lorencz.