De când am primit invitația la filmul KANDY, mi-a stârnit interesul titulatura ”ciocolată de lux cu gust de femeie”. Apoi am văzut și că inițiatoarea proiectului este Claudia Motea, actrița româno-canadiană despre care citisem cu ani în urmă un articol într-un ziar în care tocmai publicasem și eu un interviu. La acea vreme, Claudia era femeia cu zece fețe într-o piesă de teatru („Never Another Girl Like Me”/ „Niciodată nu a existat o altă fată ca mine”), pe care o scrisese și interpreta singură zece personaje! A câștigat multe premii pentru acea piesă. Acum, urma să văd filmul de scurt metraj KANDY, în care actrița interpretează personajul central, alături de cântărețul Adrian Enache, aflat la primul său rol într-un film. Claudia este cea care a scris și scenariul, în mare parte, și tot datorită ei coloana sonoră îi aparține unuia dintre compozitorii celebri de muzică de film de la Hollywood, Dennis Dreith. Dar poate cel mai important dintre toate este subiectul: situația femeii într-o căsnicie în care ea, soție și mamă, pare că nu mai înseamnă nimic. Și pentru fiecare supărare își îndulcește suferința cu o bomboană de ciocolată, care are scris pe spatele ambalajului câte un mesaj.
Cine te-a inspirat în crearea poveștii acestui film?
Îmi place să combin întâmplările (deloc întâmplătoare) din viața mea cu povești verosimile sau neverosimile. Iar scenariul filmului KANDY are la bază o poveste scrisă de autorul sud-african Renato Gunido. În urmă cu un an am fost invitată (de doamna lector univ. Otilia Sârbu) la Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film (UARF) să citesc un pasaj din această carte. Tot atunci, am aflat că acest apreciat scriitor, Renato Gunido, a tradus în limba spaniolă pentru Maestrul Ioan Cărmăzan (renumit regizor și președinte al UARF). M-am simțit onorată de această invitație și chiar dacă am pregătit un pasaj scurt din povestirea Mesaje Dulci, am citit integral cartea până la lansarea ei. Dar cu o seară înainte de lansare, scriitorul a decedat, iar Maestrul Ioan Cărmăzan a decis ca acest eveniment al cărții să aibă loc post-mortem, în semn de recunoștință. M-a marcat profund ce s-a întâmplat atunci și am răspuns într-un mod artistic prin filmul KANDY.
Personajul central este Luiza, o femeie aflată într-un impas în căsnicie. Tu cum ai descrie-o?
Luiza Roșca aduce aminte de Nora din celebra carte ”Casa cu păpuși” scrisă de norvegianul Henrik Ibsen (n.a.: unul dintre cei mai de seamă autori ai literaturii universale). Ea luptă să simtă fericirea, să se elibereze de rutina unei căsnicii care o nemulțumește. Dar ceea ce diferit în povestea ei față de cea a Norei este finalul. Luiza nu părăsește definitiv familia. Ea pleacă pur și simplu, iar spectatorul își dă cu părerea dacă se va întoarce sau nu se va mai întoarce.
Și-au pus amprenta și experiențele tale personale în realizarea scenariului?
Da. KANDY a venit și din dorința de catharsis (n.a.: purificare a spiritului cu ajutorul artei), după experiența unei iubiri neîmplinite din viața mea. Doar că înainte de filmare, regizoarea Mariana Pachis a mai adăugat la scenariu alte două secvențe, eu mi-am dat acceptul și de aceea apare semnătura amândurora.
Așa cum am mărturisit, propriile trăiri stau la baza scrisului meu. Apoi privesc și din punct de vedere artistic și prin text creez potențialul actoricesc pe care-l scot la iveală în piesa de teatru sau în filmul pe care îl realizez.
Sunt o feministă convinsă, dar nu neg valoarea maximă a bărbatului. Când întâlnesc pe cineva, fie femeia sau bărbat, privesc latura umană șă văd dacă pot fi compatibilă cu acea persoană, în primul rând, din punct de vedere uman.
Cred că multe femei s-ar putea regăsi în această poveste, a lipsei de afecțiune în căsnicie. Mesajul tău către public care este?
KANDY poate fi o invitație la film pentru orice femeie, din orice domeniu de activitate. În mesaj nu primează doar ideea de femeie, ci situația familiei în ziua de azi. Luiza Roșca e văzută în mai multe ipostaze: de mamă, de soție, de gospodină, aflată într-o mare nefericire și zbucium interior. Comportamentul ei trage un semnal de alarmă asupra familiei, asupra relației soț-soție, femeie-bărbat, mamă-copil.
Cum ai traduce finalul?
Nu fi prizoniera propriei tale vieți! Viața este atât de frumoasă, iar tu ca femeie merită să te bucuri de fiecare rază de soare. Renaște ori de câte ori este nevoie și reține că niciodată nu este târziu să-ți găsești calea cu adevărat!
Când am avut avanpremiera la Cinema Patria București cu prezența celor 1000 de spectatori, am înțeles că un vis s-a împlinit.
Unde poate fi vizionat filmul?
Pentru început, filmul are o țintă directă spre cât mai multe festivaluri de specialitate din țară și din străinătate. KANDY a fost acceptat, propriu-zis încă din fașă, la patru festivaluri. La Galați, la Chișinău, la Istanbul și Los Angeles. Îmbucurător este că la Festivalul de Film Românesc de la Chișinău filmul KANDY a fost deja premiat cu un prim trofeu. Probabil că peste șase luni de acum încolo va fi distribuit și în cinematografe și prezentat la evenimente socio-cultural-artistice.
”Un mare regizor, Tarkovski, spunea că a face film înseamnă a sculpta timpul. Simt că timpul e în mâinile mele acum, chiar dacă e efemer și mă arunc în alte valuri ale vieții pentru noua producție cinematografică SPOVEDANII, o co-producție româno-americană , în regia Maestrului Ioan Cărmăzan, scenografia Diana Mețiu și muzica Dennis Dreith, unul dintre compozitorii celebri de muzică de film de la Hollywood”, spune îmi mai spune Claudia.
Claudia Motea și regizorul Ioan Cărmăzan
Credit foto: Flickr.com, arhiva personală, Facebook.